Terorile nocturne la copii sunt episoade în care copilul se ridică brusc în pat, țipă, pare îngrozit și nu răspunde când este liniștit, deși nu este cu adevărat treaz. Spre deosebire de coșmaruri, ele apar în somnul profund, de obicei în prima parte a nopții, iar dimineața copilul nu își amintește nimic. Episoadele sunt, în general, inofensive și dispar cu vârsta, însă pot speria mult familia.
Ce sunt terorile nocturne la copii?
Terorile nocturne sunt o tulburare a trezirii din somnul profund, fără vise, din care creierul iese doar parțial. O parte a creierului rămâne adormită, iar alta declanșează o reacție intensă de alarmă: puls rapid, respirație accelerată, transpirație, ochi deschiși și privire fixă. Copilul poate vorbi incoerent sau se poate zbate. Episodul durează de obicei câteva minute, rareori peste un sfert de oră, după care copilul adoarme din nou. Fenomenul face parte din aceeași familie cu somnambulismul, descris în articolul despre somnambulism și vorbitul în somn.
Prin ce diferă terorile nocturne de coșmaruri?
Terorile nocturne diferă de coșmaruri prin faza somnului în care apar, prin starea copilului și prin amintirea de a doua zi. Coșmarurile sunt vise urâte din somnul REM, explicat în articolul despre somnul REM, iar terorile nocturne nu sunt vise propriu-zise.
| Caracteristică | Teroare nocturnă | Coșmar |
|---|---|---|
| Faza somnului | Somn profund, fără vise | Somn REM |
| Momentul nopții | Prima treime, la 1–3 ore după adormire | A doua jumătate a nopții, spre dimineață |
| Starea copilului | Confuz, nu recunoaște părintele, nu poate fi liniștit | Se trezește complet și caută alinare |
| Amintirea | De obicei nu își amintește nimic | Poate povesti visul |
| Readormirea | Rapidă, imediat după episod | Uneori dificilă, din cauza fricii |
La ce vârstă apar terorile nocturne?
Terorile nocturne apar cel mai des între aproximativ 3 și 7 ani, deși pot începe mai devreme și pot continua până spre 12 ani. Ele afectează o minoritate de copii și sunt mai frecvente atunci când și alți membri ai familiei au avut în copilărie episoade asemănătoare sau somnambulism. Cei mai mulți copii încetează să le aibă până la adolescență, pe măsură ce somnul profund se maturizează.
Ce declanșează episoadele?
Episoadele sunt declanșate mai ales de factorii care adâncesc somnul sau îl fragmentează. Cei mai cunoscuți sunt:
- lipsa de somn și orele de culcare neregulate;
- oboseala după o zi foarte agitată sau după o călătorie;
- febra și bolile din copilărie;
- stresul, schimbările din familie sau începutul unei noi colectivități;
- vezica plină sau zgomotele care întrerup somnul profund.
Cum se reacționează în timpul unui episod?
În timpul unui episod, adultul rămâne lângă copil, calm, și se asigură că acesta nu se poate lovi, fără să încerce să îl trezească. Trezirea forțată prelungește de obicei confuzia și agitația. Vorbele liniștitoare, spuse încet, nu fac rău, însă îmbrățișarea strânsă poate crește zbaterea. Obiectele tari sau ascuțite se îndepărtează din jurul patului, iar la copiii care se ridică și merg se închid accesele spre scări și ferestre. Dimineața nu este nevoie ca episodul să fie discutat cu copilul, pentru că acesta nu își amintește și se poate neliniști inutil.
Ce ajută la reducerea episoadelor?
Episoadele se reduc, de cele mai multe ori, prin somn suficient și program regulat. Ora de culcare devine constantă, iar rutina de seară este liniștită și previzibilă. Când episoadele apar aproape la aceeași oră în fiecare noapte, unii specialiști recomandă trezirea ușoară a copilului cu 15–30 de minute înainte de ora obișnuită, timp de câteva săptămâni, pentru a întrerupe ciclul de somn profund. Metoda se aplică după discuția cu medicul pediatru.
Când se cere sfatul medicului?
Sfatul medicului se cere atunci când episoadele sunt foarte dese, durează mult, duc la rănire sau la somnolență în timpul zilei. Consultul este util și când copilul sforăie puternic sau face pauze de respirație în somn, când episoadele au un tipar rigid, cu mișcări repetitive, ori când încep la vârste mai mari. Medicul pediatru poate recomanda, la nevoie, evaluarea de către un specialist în tulburările de somn. Coșmarurile frecvente au o abordare diferită, prezentată în articolul despre cauzele coșmarurilor și reducerea lor.
